”Cei care mor și cei care vor muri. Aventurile unui bibliotecar”, de Cornel George Popa

În Colecția Ego Proză a editurii Polirom, în 2016, a apărut cartea ”Cei care mor și cei care vor muri. Aventurile unui bibliotecar”, de Cornel George Popa.

Este genul de carte pe care nu o lași din mână până nu o termini de citit. Este genul de carte care te poate speria un pic, la primele pagini, dacă ești mai pudic, însă te asigur că nu este vorba despre vreo carte rușinoasă sau despre literatură erotică.  Este vorba despre o carte sensibilă, emoționantă, care m-a pus pe gânduri.

”Ce poate să facă un om ajuns la o vârstă la care viața pare să fi intrat pe ultima turnantă spre Marele Finiș? Să se resemneze și, asemenea unui condamnat la sentința capitală, să aștepte inevitabilul în anticamera lumii de dincolo? Nu. La 73 de ani, Mihnea Pascal, un fost bibliotecar, văduv și aproape sălbăticit de singurătate, se gândește obsesiv la viața pe care a trăit-o și la cât i-a mai rămas de trăit, așa cum, în anii tinereții, virgin și nefericit, se gândea în fiecare zi la sinucidere. Acum, la venerabilă etate, reușește să-și învingă frică de moartea ce-l pândește după colț și, dintr-un pensionar cumsecade, devine Pascal Nebunul, „vedeta blocului” și a cartierului, un personaj controversat care, printre multe altele, vizitează domnișoare și se lasă vizitat de ele, așa cum alții vizitează țări. Prin comportamentul și acțiunile lui, ignoră normele sociale și sfidează însăși veșnicia. Nu vrea să plece din această lume fără luptă, nu vrea să mai rateze nimic din micile plăceri, iar când va fi să moară, vrea să o facă după regulile lui. Cei care mor și cei care vor muri este un roman emoțional și emoționant despre refuzul bătrâneții și ideea că viață merită să fie trăită, mai cu seamă atunci când societatea, prin condiționările ei, te îndeamnă să te gândești neîncetat la moarte.”- dezvăluie coperta a patra a cărții.

Mihnea Pascal este locuitor al capitalei, prin zona stației de metrou Costin Georgian, un văduv singuratic care nu prea mai are bucurii de la viață... Într-o bună zi acesta se hotărăște să sfideze bătrânețea și să se bucure de zilele ce i-au rămas.

”M-am culcat târziu, după kilometrii lungi parcurși prin casă, și când m-am trezit a doua zi am știut: da, ai voie să faci orice n-ai mai făcut până acum. Ai voie să trăiești așa cum n-ai trăit. Ai voie să spui ceea ce n-ai spus niciodată. Ai voie să fii altcineva. Asta era. Primisem dezlegare la viață.”

” Acum simt că sînt întreg, liniștit și relaxat. Moartea n-are decât să vină când o vrea ea să vină. Mi-am făcut planul. Și plinul. Frustrările, melancolia, regretele și neîmplinirile s-au dus. ….”

” Lumea e minunată, doar că noi nu știm să trăim, cel mai adesea, și ne risipim viața atenți la fleacuri în loc să-i vedem măreția și nemărginirea unică. Acum știu, da, acum știu. Păcat că știu atât de târziu, dar tot e mai bine decât să nu fi știut deloc. Pierdem în viață ani și la moarte cerșim o clipă- spunea cineva. Da, așa e. Și eu voi cerși. Dar sper că zâmbind.”

Cornel George Popa este unul dintre scriitorii mei români contemporani preferați. De ce? Citiți-i cărțile și veți înțelege! J

George Cornel Popa este prozator, dramaturg şi regizor. Născut pe 6 iulie 1957 în comuna Popricani, judeţul Iaşi, a absolvit Facultatea de Construcţii (Iaşi, 1986) şi UNATC, secţia Regie Film (Bucureşti, 1997). A lucrat peste zece ani în presa scrisă (Opinia Studenţească, Zig-Zag, Timpul etc.), apoi a făcut televiziune, teatru, film şi publicitate. Este membru al Uniunii Scriitorilor din anul 1997. Autor a nouă volume – proză scurtă, roman, teatru, eseu –, a obţinut Premiul Liviu Rebreanu pentru debut (Cincizeci şi şase de blitzuri şi alte chestii, Institutul European, 1992) şi Premiul Uniter pentru Cea mai bună piesă românească a anului (Viaţa mea sexuală, Unitext, 2005). În 2014 i-au apărut volumele: Salonul de masaj – la Editura All şi Ura – la Editura Cartea Românească. În 2015: Ultima cină cu Leonardo. Anula – Editura Corint.