În 2013, la editura Autograf MJM din Craiova, a
apărut volumul de poezii de dragoste ”Aș veni să dau nume de flori genunchilor
tăi”, de Constantin Preda.
***
azi inima mea e ca o cruce
azi inima mea e
ca o cruce
de fluturi orbi cioplită-ntr-o
răscruce
azi inima mea e o
liturghie
de fluturi orbi purtată
prin pustie
azi inima mea e
ca o cruce
de-abia sub un
piept de flori o mai pot duce
azi inima mea e
ca o cruce
își cată țintirim
și n-o pot duce
***
mă voi sinucide într-o zi
mă voi sinucide
într-o zi
mă vor beatifica
doar fluturii
va fi un fel de
bal, de parastas
cu poezia mea-n
iconostas
în prima zi de
paște și pontificat
pe lama unui vers
crucificat
mă voi sinucide
într-o zi
mă vor canoniza
doar fluturii
va fi un fel de
bal, de parastas
cu fete goale în
iconostas
va fi un chef cu
vin, cu apă vie
pentru virginele
din țigănie
mă voi sinucide,
doamne, într-o bună zi
sporind puterea
lumii de-a iubi
va fi un fel d
eparastas cu flori, cu lăutari
o sărbătoare
pentru maglavit și clopotari
***
îngere, îngere
îngere, îngere
fă-mi sufletul să
nu mai sângere
îngere, îngere
dă-mi putere din
umila ta înfrângere
***
sunt mai aproape de păcat decât de rugăciune
sunt mai aproape
de păcat decât de rugăciune
sunt mai aproape
de jungher decât de cer
o, vis frumos de blând armurier
o, vis frumos de blând armurier
femeia, între
zei, e o minune
sunt mai aproape
de păcat ca de icoană
sunt mai aproape
de pumnal decât de zei
incest floral cu
falși protoierei
îmi lăcrimează,
totuși, dumnezeu sub fiecare rană
sunt mai aproape
de păcat și de scandal
sunt fluture,
sunt cerb, sunt incunabul greu
o, vis frumos,
carnal, cu damf de bal
deși-s tâlhar, eu
cred în dumnezeu
sunt mai aproape
de păcat decât de- nchinăciune
îmi duc cu mine
tainele-n mormânt
în fiecare
flacără surâde un tăciune
sunt fluture,
sunt cerb, sunt incunabul de pământ
sunt mai aproape
de păcat decât de rugăciune
sunt mai aproape
de jungher decât de cer
o, vis frumos de
blând armurier
femeia, între
sfinți, e o minune
***
vine uneori și plânge pe umărul meu
vine uneori și
plânge pe umărul meu
cu lacrimi de
copil chiar dumnezeu
cu lacrimi de
copil uimit de lume
din țara
primăverilor postume
vine uneori umil
și calm
ca un cireș cu
aură de psalm
ca un cireș fugit
dintr-o livadă
cu cârja albă de
zăpadă
vine uneori și-mi
plânge peste umăr
trec cârduri de
cocori prin inimă și-i număr
trec cârduri de
cocori peste livadă, în amurg
îl dojenesc pe
dumnezeu, mă minunez și plâng
Constantin Preda s-a născut, la 11 ianuarie 1961, în satul Damian,
comuna Sadova, judeţul Dolj. Numele părinţilor: Gheorghiţa (Apostolache) şi
Petre Preda. Absolvent al Şcolii generale din Damian, al Liceului „Fraţii
Buzeşti” din Craiova şi al Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării –
Universitatea Bucureşti. Membru al Uniunii Scriitorilor. Redactor, de-a lungul
vremii, la „Cuvântul Libertăţii”, „Gazeta de Sud”, „Naţional”, „7 Plus”,
„Meridian”, director literar-artistic al ziarului „Ediţie Specială de Oltenia”,
redactor-şef al revistei „Balcania”.
A colaborat sau
s-a scris despre cărţile sale în: Viaţa Românească, Flacăra, Ramuri, România
literară, Luceafărul, Amfiteatru, Astra, Cronica, Suplimentul literar-artistic
al „Scânteii tineretului” (SLAST, unde i se încredinţează, de către Ion
Cristoiu, la vârsta de 18 ani, rubrica intitulată „Calitatea de discipol”),
Steaua, Contemporanul, Convorbiri literare, Tomis, Facla literară, Teatrul,
Literatorul, Literatura şi Arta (Chişinău), Lumina (Novi Sad), Mihai Eminescu
(Sidney-Australia), Tibiscus (Uzdin).
Tradus în limbile
engleză şi maghiară.
Debut publicistic:
în „Flacăra” (nr.41/8 octombrie 1981, pag. 19), cu o prezentare a lui Fănuş
Neagu.
Debut editorial:
în 1984, cu volumul de versuri: „Sora mea, înserarea”, Ed. Scrisul Românesc, la
recomandările scriitorilor Eugen Negrici, Marin Sorescu, Fănuş Neagu, Gheorghe
Pituţ şi Emil Brumaru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu