Increderea in sine este un atu indispensabil in fata incercarilor si dificultatilor cotidiene", intr-o societate in care inving cei combativi. Ea iti ofera un sentiment de siguranta interioara", indispensabil pentru a reusi", si de a te simti bine.Cunostintele si recomandarile practice din aceasta carte", bazate pe teoriile psihologice cele mai noi", iti ofera urmatoarele posibilitati:
- Sa iti exprimi mai bine ideile si sentimentele si sa actionezi in acord cu ele;
- Sa iti eliberezi mintea de gandurile care iti deformeaza perceperea realitatii si te conduc la esec;
- Sa te eliberezi de emotiile negative", atat de neplacute;
- Sa transmiti sentimentul de incredere in sine si celor apropiati.
Dupa parerea psihanalistei Christiane Olivier, o mama nu isi investeste afectiv fiul sau fiica in acelasi mod. Baiatul este iubit neconditionat pentru ceea ce este, ceea ce are. Diferentierea lui sexuala este suficienta pentru a o multumi pe mama. O fiica invata de timpuriu ca este incompleta si nesatisfacatoare pentru mama ei. Ea nu poate fi iubita pentru ceea ce este. Nu poate fi iubita decat daca se conformeaza dorintei mamei, cu conditia sa fie perfecta, adica ascultatoare, tacuta, curata, cuminte si docila.
In prima parte a cartii, "A te cunoaste" autoarea schiteaza portretul acelora carora le lipseste increderea in ei insisi. Este important sa te intelegi pe tine insuti pentru a te schimba mai usor.
Traim intr-o inchisoare psihologica pe care ne-am construit-o noi insine sau ne stirbim libertatea de actiune, victime ale credintelor si parerilor noastre, care ne-au conditionat sa reactionam asa cum am facut-o intotdeauna. O asemenea atitudine ne condamna intr-un fel sa locuim intr-o casa pe care n-am vizitat-o in intregime si sa ne fie frica in fata usilor inchise.
Coplesiti de dificultati care ne depasesc, nu avem energia necesara sa ne angajam intr-un proces de schimbare. Refuzand sa facem fata adevarului nostru personal, incercam prin aceasta sa ne sustragem responsabilitatilor , fara a gasi forta de a scapa de problemele noastre.
Important este sa-ti pui intrebari si sa-ti descoperi punctele slabe care, daca nu sunt luate in consideratie, iti strica viata.
Indrazneste sa-ti privesti problemele in fata si vei castiga.
Sentimentul de inferioritate
Este coloana vertebrala a lipsei de incredere in sine. Actiunile cele mai banale sunt trecute prin sita pretinsei tale mediocritati: " Iar am uitat sa cumpar paine, ce tampit! N-am mers la mecanic, e clar ca sunt un zero!"
Sentimentul de descurajare
A te judeca negativ inseamna sa consideri orice actiune persoanala ca fiind sortita esecului. Daca ai un proiect plutesti in indoiala: " S-o fac, sa n-o fac, sa ma duc, sa nu ma duc"
Sentimentul de rusine
Iti este rusine si ca iti este ruisne!
Rusinea se transforma repede in vinovatie fata de ceilalti. Iti faci reprosuri: "Nu sunt bun de nimic, nu am vointa!". Te rod remuscarile: "Mi-e greu sa-mi asum responsabilitati, nu se poate conta pe mine". Esti in acelasi timp judecator si acuzat intr-un tribunal, lipsit de un avocat care sa te apere.
Sentimentul de anxietate
Majoritatea situatiilor neprevazute cu care te confrunti au un punct comun: anxietatea pe care ti-o provoaca. "Sunt dezorientat. N-o sa reusesc niciodata. Sunt depasit". Efectele anxietatii se manifesta la mai multe niveluri, interactionand in permanenta: la nivelul corpului: stare de rau, senzatie de sufocare, voce tremuratoare.. la nivelul comportamentului: dezorganizare.... la nivelul gandurilor: confuzie, dificultatea de a te concentra...
Sentimentul de respingere
Provine din certitudinea ca nimic din tine nu atrage admiratia sau afectiunea si se traduce prin frica de a fi judecat de altii. Te consideri prea putin vrednic de iubire, esti sigur ca ceilalti gandesc la fel ca tine in aceasta privinta. Orice fleac te raneste.
Judecata altora atarna ca o sabie a lui Damocles deasupra capului tau. Gandesti mereu: "La ce bun sa intru in discutie, din moment ce sunt sigur ca ceilalti ma considera un imbecil". De cele mai multe ori te excluzi singur.
In partea a doua a cartii, "A te schimba", autoarea incearca sa explice cum functionam psihologic.
Fii motivat
Inainte de a aborda procesul de schimbare, trebuie sa te simti motivat, sa stii ce vrei, ce nu vrei si in ce masura vrei asta.
Sa ai vointa de a te schimba
Daca alegi sa ramai asa cum esti, nu vei scapa niciodata de anxietate.
Acorda-ti dreptul la imperfectiune
Evident, asta nu inseamna ca esecurile trebuie cautate cu lumanarea, este chiar mai bine sa incerci sa le ocolesti. Dar daca ele survin, inceteaza sa te mai condamni, realizeaza ca nimeni nu poate realiza totul deodata.
Elibereaza-te de trecut, intereseaza-te de prezent!
Recunoaste-ti calitatile
Cauta aurul din tine, nu zatul!
Accepta-te, nu-ti nega resursele, porneste din nou la lupta: daca ai fost ranit, nu ai murit!
Alege fericirea
Inceteaza sa "personalizezi", sa crezi ca asta ti se intampla numai tie. Trebuie sa-ti doresti sincer sa fii fericit! Individul cel mai fericit este acela care scoate mereu ce are mai bun in el si se foloseste de asta.
Relativizeaza
Priveste evenimentele dintr-un alt unghi. Fii mai lucid cu tine insuti si cu evenimentele. Fa un pas inapoi inainte de a judeca si vei intelege mai bine realitatea. Astfel, vei putea decide si actiona in conditii mai bune.
Fixeaza-ti obiective
Una dintre cele mai bune cai spre increderea in sine consta in a actiona pentru ca lucrurile sa se desfasoare cu succes.
Fara un scop in viata, semeni cu o corabie fara capitan si fara destinatie. Nu poti decat sa esuezi. Fixarea unui scop iti da o ratiune de a trai, iti furnizeaza o directie, iti permite mobilizarea.
Daca iti ordonezi dorintele, te afli pe calea deciziilor si a realizarii.
Exprima-ti pozitiv obiectivele
Sa-ti formulezi pozitiv gandurile inseamna sa crezi deja in propriile posibilitati.
Sa ai obiective realiste
Alege-ti scopuri care sa nu fie in contradictie cu morala ta, cu valorile si cu modul tau de a trai si de a gandi.
Sa ai obiective clare
Fii clar cu ceilalti dar si cu tine insuti!
Sa ai obiective precise
Risti sa te imprastii daca iti propui un prea mare numar de scopuri. Trebuie sa ai teluri precise, mai usor de atins, ceea ce sporeste eficacitatea.
Devino afirmativ!
Elibereaza-ti spiritul!
Metode:
- Autoobservarea
- Modificarea gandurilor automate
Ia un caiet si noteaza : ganduri pozitive si rezultate
- Vizualizarea
Elibereaza-ti corpul!
Relaxarea favorizeaza impacarea cu propriul corp.
Elibereaza-te de ceilalti!
Relatia cu ceilalti reflecta relatia pe care o intretii cu tine insuti. Daca n-ai incredere in tine si te simti inferior, esti sigur ca si ceilalti gandesc la fel.
A treia parte a cartii, "Sa intelegi si sa educi", propune cateva sfaturi care sa te ajute sa le dai incredere in ei insisi copiilor tai, dar si parintilor tai.
Increderea in sine se dezvolta inca din primele zile de viata si se construieste progresiv in timpul copilariei si al adolescentei.
Marile principii ale increderii ( parinti - copii )
1. Iubeste-l
Sa te simti iubit este una dintre conditiile care permit dezvoltarea unei bune soliditati interioare.
2. Lasa-l sa te iubeasca
Sa fii amabil, sa faci gesturi de dragoste fata de parintii tai fara a fi respins este de asemenea o garantie a increderii in sine, in propriile capacitati de a da in schimb si nu numai de a primi.
3. Indruma-l si dirijeaza-l
Un comportament educativ orientat pozitiv trebuie sa enunte Legea si sa includa interdictii.
4. Incurajeaza-l
Vorbeste-i despre ceea ce il priveste, despre ce i se intampla lui, nu-i fa confidente care sa-l sufoce.
Educatia il ajuta pe copil sa acumuleze experiente, il sustine in eforturi si in dificultati. Este o forma de recunoastere a valorii si a posibilitatilor lui de dezvoltare. Pozitiveaza-i actiunile. Inmulteste cuvintele care il incita sa se angajeze si sa actioneze. "Esti pregatit sa o faci singur. Stiu ca poti s-o faci. Poti sa mai incerci o data. Am incredere in tine." Nu-i remarca doar esecurile. Incurajeaza-l sa se aprecieze si din punct de vedere fizic, nu-i spune: " esti prea gras, prea slab...". Copiii sunt foarte sensibili la mesajele negative despre corpul lor si dezvolta deseori complexe care le strica viata.
5. Lasa-i o marja de libertate
Evita sa-ti proiectezi visele asupra lui, astfel va crede ca nu-l poti accepta asa cum este. Pentru a fi iubit, se va mula dupa aceste pretentii mai mult sau mai putin implicite. Nu vorbi, nu gandi in locul lui. Tine cont de dorintele si de refuzurile lui.
6. Responsabilizeaza-l
Lasa-i posibilitatea actiunilor si explorarilor personale, starneste-l sa devina autonom si sa se organizeze. Lasa-l sa-si asume consecintele actelor lui. Lasa-l sa-si asume esecurile.
7. Asculta-l
Nu astepta sa-i mearga rau ca sa te ocupi de el. Daca intervii, exprima-te cu delicatete si cu tact. Nu-ti impune solutiile.
8. Vorbeste-i
Cuvantul este esential, umanizeaza. Spune-i adevarul, mai ales cu privire la nasterea lui- de exemplu daca e adoptat-, nu-i ascunde boala sau moartea unei rude apropiate, astfel se va simti exclus si tradat, isi va pierde increderea in tine si in el.
Principii ale increderii ( copii- parinti)
1. Sa pastram legaturile de afectiune cu ei.
2. Sa le evaluam gradul de autonomie, la nevoie intreband medicul de familie si anturajul ce parere au.
3. Nu-i supraproteja. Daca se pot imbraca singuri, pot veni singuri la masa, pot citi.... indeamna-i sa continue aceste activitati.
4. Stimuleaza-i in functie de posibilitatile lor. Daca le e greu sa mearga, nu le propune sa strabata pe jos o padure, in schimb incurajeaza-i sa faca regulat inconjurul blocului.
5. Sa stim sa recunoastem ceea ce se numeste " depresie de dezinvestire", de care sufera majoritatea persoanelor in varsta. Ei dau impresia ca se retrag si dezinvestesc lumea exterioara. Se cantoneaza treptat in cartierul lor, in casa lor...
6. Interneaza-i intr-un azil de batrani. Plasarea intr-o astfel de institutie este o problema dureroasa care starneste vinovatie si remuscari. Fara a deveni sclav, viziteaza-i, telefoneaza-le regulat, du-i la plimbare, ia-i cu tine in vacante...
7. Sa-i mentinem cat mai mult timp posibil pe parintii nostri in cadrul lor de viata. Rolul "seniorilor" este important, mai ales in materie de sfaturi, de experineta impartasita, de transmitere a valorilor...
Concluzie:
"Un om care nu se increde in el insusi nu se increde niciodata cu adevarat in cineva."- Cardinalul de Retz
cartea, este de mare ajutor psihic.
RăspundețiȘtergeremi-a placut pareriile... foarte bune.