”Singurătatea”, de Olga Krasnikova

Cu toții ne simțim singuri la un moment dat al vieții noastre. Cu toții ne dorim să avem mereu pe cineva în jurul nostru căruia să îi pese de noi și să ne arate asta.  Singurătatea poate apărea la necaz sau la boală, dar și în clipele fericite. Sentimentul fundamental de singurătate este senzația de gol lăuntric și principala noastră greșeală constă în aceea că ne străduim să umplem acest gol. În singurătate avem posibilitatea de a reflecta în liniște, de a ne reface forțele, de a face lumină în noi înșine. Înainte de a fi ”noi” este bine să fiu ”eu” , înainte de a mă întâlni cu celălalt am nevoie să mă întâlnesc cu mine.

În 2015, la editura Sophia, în Colecția Psihoterapie Ortodoxă, a apărut volumul  ”Singurătatea”, de Olga Krasnikova. Traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu- Vlas.

Cartea este împărțită astfel:

-          Partea I - Un lucru dureros de familiar ( ”Paradoxurile singurătății”, ”Singurătatea și necesitățile psihologice fundamentale”, ”Singurătatea și atașamentul emoțional social”, etc.)

-          Partea a II-a – Atât de felurite singurătăți (”Singurătatea la necaz”, ”Singurătatea la bucurie”, ”Singurătatea străinului”, ”Singurătatea în boală” , etc.)

-          Partea a III-a – Cum să te ajuți pe tine însuți și să-l ajuți și pe celălalt (”Consolarea: de la vătămare la folos”, ”Bunele intenții”, ”Nu compătimire, ci compasiune”, ”Ce ne poate povesti singurătatea”, etc.)

-          În loc de Încheire ( ”Singurătatea și credința”)

Este o carte care îți va răspunde majorității întrebărilor pe care ți le adresezi în momentele de singurătate. Este o carte care te ajută să înțelegi ce înseamnă singurătatea și să conștientizezi influența pe care o are experiența din copilărie asupra modului în care trăiești ca adult singurătatea. Sunt analizate situații concrete legate de singurătate, situații cu care fiecare dintre noi ne confruntăm.

***

”Atitudinea omului faţă de propria singurătate e un criteriu clar de maturitate psihologică. Cu cât este mai matură personalitatea, cu atât este mai profundă şi mai bine conştientizată atitudinea faţă de viaţă, cu atât sunt mai puţine întrebările de genul: „De ce mi se întâmplă tocmai mie?” sau: „De ce tocmai eu?”. Acceptarea vieţii în toată deplinătatea ei îi oferă omului un etalon şi o perspectivă prin care toate componentele vieţii își au locul și rostul lor. Inclusiv singurătatea.”

”Credinţa îl salvează pe om de singurătate, dă posibilitatea întâlnirii cu Mângâietorul. Axul vieţii noastre lăuntrice este legătura cu Dumnezeu. Aceasta poate fi simţirea faptului că Domnul ne iubeşte, că Domnul ne acceptă, că Îi datorăm viaţa noastră, că răspundem pentru felul cum ne petrecem viaţa, fiindcă Domnul ne-a dăruit-o, însă ne va şi trage la socoteală pentru ea. Chiar dacă sentimentul comunicării cu Dumnezeu aproape nu există şi noi nu suntem deloc ca sfinții, acesta este directia în care ne mişcăm. Important este să vedem perspectiva, să începem mişcarea în sensul corect.”

***

Olga Krasnikova este psiholog consultant, cadru didactic, membru al MEAPPC ( Mișcarea Europeană de Antropologie, Psihologie și Psihoterapie Creștină), conducător al Centrului psihologic ”Împreună- vorbitorul”, rector adjunct al Institutului de psihologie creștină.

S-a născut și locuiește la Moscova. A absolvit Facultatea de Psihologie a Universității ”Mihail Lomonosov” din Moscova. Lucrează ca psiholog din 1996, predă psihologie în instituții de învățământ superior, susține seminarii și traininguri, dă consultații din anul 1999.