"Omul care iubea pescăruşii" - Osho

Imi place Osho. Are o intelepciune si o profunzime care nu sunt foarte greu de inteles si de patruns, se exprima simplu si concis.  Nu pot spune ca sunt intru totul de acord cu tot ceea ce spune insa imi merge direct la suflet si de cele mai multe ori ma face sa inteleg multe lucruri, ma face sa ma inteleg mai bine. Iar acesta este motivul pentru care imi place sa-i citesc discursurile.

Osho nu a scris personal nici o carte. Tot ce se prezinta sub forma scrisa sub semnatura Osho sunt transcrieri sau compilatii ale discursurilor si invataturilor pe care le-a tinut dealungul vietii.

Cartea "Omul care iubea pescarusii" de OSHO cuprinde douasprezece povestiri initiatice din marile traditii ale intelepciunii, povestiri comentate de Osho.

•  Esenta cunoasterii este momentul prezent. Cunostintele provin intotdeauna din trecut. Ele sunt sinonime cu memoria. Nu arata decat ca ai cunoscut ceva, ca ai trait o experienta si ca ai adaugat-o la celelalte amintiri ale tale. Cunoasterea este sinonima cu momentul prezent.Cum te-ai putea integra in prezent daca te lasi tot timpul furat de cunostintele pe care le-ai acumulat in trecut? Este imposibil. Va trebui sa renunti la cunostinte. Acestea sunt dobandite, in timp ce cunoasterea este adevarat ta natura. Esenta cunoasterii este momentul prezent. 

•  In timpul unui curs de la universitate, un psihiatru faimos a fost intrebat de un student:

- Domnule, ne-ati povestit de persoanele anormale si de comportamentul lor. Ce ne puteti spune despre persoanele normale?

- Atunci cand intalnim asemenea persoane, i-a raspuns psihiatrul, le vindecam.

Societatea "te vindeca" de normalitate. Orice copil se naste normal, dar societatea il "vindeca". In acest fel el devine anormal. Sunt atatea feluri de nevroze in aceasta lume. Aveti la dispozitie orice fel de nevroza doriti, in orice model si de orice marime, dupa preferinte.

• Raiul si iadul nu sunt localizate geografic.  Ele nu sunt undeva in afara voastra, ci sunt niste stari care apartin psihicului vostru. Atunci cand te trezesti, te afli intr-o dimensiune complet diferita. Este ca si cum intregul univers s-ar trezi o data cu tine. Existenta capata o alta culoare, un alt parfum. Cand ati adormit, intreaga existenta pare sa doarma, la fel ca tine. Totul depinde numai de tine.

•  Principalul mesaj al Zenului: Nu trebuie sa-ti faci griji in legatura cu karma trecuta. Toate actiunile tale din trecut au fost niste vise. Trezeste-te si ele vor disparea din amintirea ta.

• Filozofia karmei a devenit atat de importanta pe pamant. Intr-o forma sau alta, ea prevaleaza in toate religiile lumii. In India nu exista decat trei mari religii: hinduismul, jainismul si budismul. Ele se contrazic in toate aspectele doctrinare, cu exceptia unuia singur: karma. Altminteri, se contrazic in ceea ce priveste existenta lui Dumnezeu, a sufletului, a lumii exterioare, dar se inteleg de minune cand vine vorba de karma.

• Noi nu intelegem decat ceea ce putem intelege. Umanitatea adormita nu poate intelege decat anumite lucruri; nu poate auzi decat anumite cuvinte. Pe celelalte nu le aude deloc, sau daca le aude, nu le poate intelege.

• Pe pamant exista atatea religii tocmai din cauza ca oamenii sunt atat de nefericiti. Un om fericit nu are nevoie de nicio religie. El nu are nevoie de temple, de biserici- caci pentru el intregul univers devine un templu; intreaga existenta devine o biserica. Omul fericit nu desfasoara niciun fel de activitate religioasa, pentru simplul motiv ca intreaga  sa viata a devenit religioasa. Tot ce faci intr-o stare de fericire devine o rugaciune. Un om fericit  il vede pe Dumnezeu pretutindeni. Dumnezeu nu poate fi vazut decat prin ochii fericirii.

•  De-a lungul secolelor, parintii si-au distrus intotdeauna copiii. Au fost distrusi la randul lor de proprii lor parinti, iar procesul s-a perpetuat la infinit, pana a devenit o stare cronica. Parintii vostri nu au fost fericiti. Tot ce stiau ei era cum sa devii din ce in ce mai nefericit, si aceasta este educatia pe care v-au dat-o, pana cand au facut din voi niste copii la indigo ale nefericirii lor.

•  Daca doriti sa fiti fericiti, incepeti prin a deveni individualitati. Faceti intotdeauna alegerile in nume personal. De multe ori, va trebui sa fiti neascultatori. Nu ezitati nici o clipa! Nu este vorba de o lipsa de respect fata de altii. Pastrati-va respectul fat de parinti, dar nu uitati nici o clipa ca principala responsabilitate care va revine este fata de voi insiva.

• Nimeni nu isi urmeaza visele. Toata lumea face exact ceea ce nu dorea sa faca. De aici si nefericirea. Fericirea nu apare decat daca te integrezi atat de armonios in propria ta viata incat orice ai face te bucura.

• Primul lucru pe care ar trebui sa-l faceti este sa stergeti toate invataturile care v-au fost inoculate cu forta. Abia atunci veti putea auzi vocea inimii voastre.

• Egoul nu se lasa cu una cu doua. El stie o sumedenie de trucuri. Ca sa te amageasca, iti daruieste atasamentul, posesivitatea. Iubirea spune intotdeauna: lasa-te posedat de celalalt. Egoul spune: poseda-l tu pe el. Iubirea spune: dizolva-te in celalalt. Egoul spune: forteaza-l pe el sa depinda de tine, nu-i permite nici cea mai mica libertate, transforma-l in periferia ta, in umbra ta. 

• Barbatul se teme de femeie- din cauza experientei de cuplu. Asa zisa iubire ( mai precis atasamentul) ucide. De ce credeti ca este atat de urata aceasta lume? Toata lumea pretinde ca iubeste pe cineva: sotul ca o iubeste pe sotie, sotia pe sot, parintii pe copii, copiii pe parinti, prietenii intre ei, rudele... Toata lumea traieste o continua poveste de iubire! Cum este posibil in acest caz ca lumea in care traim sa fie atat de urata, ca in ea sa existe atata suferinta? Undeva ceva este putred- chiar la radacina lucrurilor. Aceasta nu este iubire. Iubirea face teama sa dispara.  Cu cat iubesti mai mult, cu atat te temi mai putin. Cand iubirea este reala si profunda, teama nu poate aparea. Intr-o relatie bazat pe posesivitate teama creste insa din ce in ce mai mult, caci atunci cand posezi pe cineva te temi tot timpul ca te-ar putea parasi, ca ar putea pleca. Indoiala este tot timpul prezenta. Sotul se indoieste de sotia sa, temandu-se ca l-ar putea parasi pentru un alt barbat. La fel si femeia. Cei doi ajung sa se spioneze. Isi refuza orice libertate reciproca, pentru a nu crea posibilitatea despartirii.

• Cu cat celalalt devine mai plictisit de tine, mai lipsit de chef, cu atat mai posesiv devii tu. Te cramponezi de el prin toate mijloacele, creezi o mie de ziduri in jurul lui, ii transformi viata intr-o inchisoare. este un cerc vicios. Cu cat ridici mai multe ziduri in jurul lui, cu atat mai mare va fi frustrarea, dar si teama ta ca se va petrece ceva. Cand iubirea se transforma in frustrare- si acest lucru se intampla intotdeauna mai devreme sau mai tarziu- voi incepeti sa iubiti lucrurile. 

•  O minte feminina ( indiferent daca apartine unei femei sau unui barbat) nu poate accepta singuratatea. Ea isi va confectiona intotdeauna o statuie, care sa il simbolizeze pe celalalt.

• Nefericirea apare tocmai din cauza cautarii fericirii. Atunci cand nu o cauti, fericirea te gaseste singura. Daca o cauti, nu o vei gasi niciodata. De fapt, unde ai putea s-o cauti? Ce instrument ai putea folosi? Prin insasi natura ei, mintea nu poate fi fericita. Ea nu este altceva decat o acumulare de frustrari  anterioare. Este sinonima cu trecutul tau nefericit. Este o rana vie. De aceea, ea cauta tot timpul, dar nu gaseste niciodata.  Daca uiti totul despre fericire, te trezesti ca esti fericit. Nu stii de unde a aparut aceasta stare, dar este pur si simplu prezenta. Daca uiti de nemultumire, multumirea pluteste in aer. In realitate, ea a plutit intotdeauna in aer, dar tu nu erai prezent. Te gandeai. Aveai o tinta de atins in viitor, o fericire de urmarit, iti doreai o stare de multumire. Erai proiectat in viitor, iar fericirea plutea in jurul tau in momentul prezent, la fel ca parfumul unei flori.

• Unde va grabiti atat de tare? Chiar credeti ca aveti vreo tinta de atins in viitor? Viata se afla deja aici!

• Viata este o cautare continua, disperata, lipsita de speranta...Nimeni nu stie exact ce cauta. In interiorul tuturor oamenilor exista o dorinta profunda de a cauta, dar nimeni nu stie ce anume trebuie sa caute. 

•  Zambetul este prima activitate sociala a omului, si asa ar trebui sa ramana de-a lungul intregii sale vieti.  Daca poti sa te amuzi  in orice situatie te-ai afla, vei fi capabil inclusiv sa o infrunti, si astfel sa te maturizezi.