Se afișează postările cu eticheta copii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta copii. Afișați toate postările

„Emoțiile copiilor: Ghid de îngrijire” de Beatriz M. Muñoz




Mulți părinți își doresc să își înțeleagă mai bine copiii, mai ales în momentele dificile: când copilul plânge mult, se enervează ușor, refuză să coopereze sau pare copleșit de situații aparent mici. În realitate, aceste reacții nu sunt semne că „este un copil dificil”, ci indicii că trăiește emoții pe care încă nu știe să le recunoască și să le exprime.

În primii ani de viață, copiii nu au încă instrumentele necesare pentru a pune în cuvinte ceea ce simt. De aceea, emoțiile apar mai ales prin comportament. Un copil poate țipa atunci când este frustrat, se poate retrage atunci când se simte nesigur sau poate deveni agitat atunci când este suprastimulat. Pentru părinți, aceste manifestări pot fi greu de interpretat, iar uneori reacțiile copiilor pot genera și multă neputință.

În acest context, cartea „Emoțiile copiilor: Ghid de îngrijire” de Beatriz M. Muñoz este o resursă foarte valoroasă pentru părinți. Autoarea propune o perspectivă empatică asupra lumii emoționale a copiilor și explică, într-un limbaj clar și accesibil, ce se află în spatele reacțiilor emoționale ale celor mici.

Cartea abordează câteva teme esențiale pentru dezvoltarea emoțională a copiilor:
– importanța recunoașterii emoțiilor,
– rolul sprijinului și al validării emoționale,
– nevoia copilului de siguranță și atașament,
– modul în care părinții pot contribui la reglarea emoțională a copilului,
– felul în care relația părinte–copil influențează dezvoltarea sistemului nervos și capacitatea copilului de a face față emoțiilor intense.

Un aspect important pe care îl subliniază autoarea este faptul că emoțiile copiilor nu trebuie „corectate”, ci înțelese și însoțite. Atunci când copilul se simte ascultat și validat, el învață treptat să își recunoască propriile emoții și să le gestioneze mai sănătos.

Cartea oferă și exemple concrete din viața de zi cu zi, precum situații de furie, frustrare, gelozie sau teamă. Aceste exemple îi ajută pe părinți să vadă mai clar cum pot răspunde într-un mod calm și empatic, fără a minimaliza emoțiile copilului, dar și fără a le amplifica.

De asemenea, volumul subliniază un principiu esențial în psihologia copilului: copiii învață reglarea emoțională prin relație. Cu alte cuvinte, modul în care adultul reacționează la emoțiile copilului devine modelul prin care copilul învață să își gestioneze propriile trăiri.

Pentru părinții care își doresc să construiască o relație mai conștientă și mai empatică cu copiii lor, această carte poate fi un ghid util și clar. Nu oferă soluții rapide sau rețete universale, ci invită la înțelegere, reflecție și la dezvoltarea unei relații bazate pe siguranță emoțională.

Educația emoțională nu începe la școală, ci în relația zilnică dintre copil și părinte. Cu cât părinții înțeleg mai bine lumea emoțională a copiilor, cu atât aceștia vor avea mai multe resurse pentru a crește echilibrați și încrezători.

Dacă sunteți interesați de cărți despre dezvoltarea emoțională a copiilor, „Emoțiile copiilor: Ghid de îngrijire” de Beatriz M. Muñoz este o lectură pe care o recomand cu încredere.

Poate fi cumpărată de aici: https://www.actsipoliton.ro/beatriz-munoz-emotiile-copiilor-carte?tracking=69ad1325de369

”Tu și medicul din tine - Terapia CranioSacrală și Eliberarea SomatoEmoțională”, de John E. Upledger

 


Terapia craniosacrală (CST) este o terapie care poate ameliora o varietate de simptome. Terapia poate fi utilizată cu succes la copii și adulți. O sesiune CST este similară cu terapia de masaj, cu excepția faptului că rămâi complet îmbrăcat. Sesiunea de tratament începe cu o consultare cu terapeutul instruit pentru a identifica zonele cu probleme.

În 2018, la editura Herald, a apărut cartea ”Tu și medicul din tine - Terapia CranioSacrală și Eliberarea SomatoEmoțională”, de John E. Upledger. Traducător: Mihaela Gugu.

 

Dr. John E. Upledger (1932-2012) a fost Membru al Academiei Americane de Osteopatie, Membru Academic al Societății Britanice de Osteopatie și Doctor în Științe. Specializările sale includ: Manipulare osteopatică, terapie CranioSacrală, eliberare SomatoEmoțională, acupunctură și medicină preventivă. De-a lungul carierei de osteopat, Dr. Upledger a fost recunoscut ca un inovator și îndrumător în descoperirea de noi terapii. În special dezvoltarea terapiei CranioSacrale i-a câștigat o reputație internațională.

 

Capitolul VI

Primele experiențe cu terapia craniosacrală

Chiar de la început, un procent de 80 până la 85% dintre pacienții cu dureri de cap îndelungate, rezistente, a răspuns favorabil la terapia CranioSacrală. Partea bună este că în majoritatea acestor cazuri, o dată ce au fost rezolvate problemele, acestea nu au mai revenit. Pacientul nu este dependent pe viață de ședințele periodice de terapie CranioSacrală. Tratamentul în sine te face să te simți bine în general, așa că mulți au revenit, chiar după ce durerile de cap au dispărut.

 

Capitolul VIII

Alte utilizări ale terapiei CranioSacrale

Acum știam că terapia CranioSacrală putea să dea rezultate excelente în cazuri de copii hiperactivi, dislexici, spasmodici, cu paralizie cerebrală. Apoi au urmat copiii cu autism și nou născuții. Am primit fonduri pentru 3 ani să lucrez cu copiii cu autism. La sfârșitul celor 3 ani, când fondurile s-au terminat, făcusem progrese semnificative la centrul pentru autism. Copiii nu mai erau autodistructivi, arătau afecțiune față de alte persoane și aveau un comportament social foarte bun.

Am aflat că  terapia CranioSacrală poate scurta sau ușura disconfortul nașterii atât pentru mamă cât și pentru copil.

Mamele tratate au arătat mult mai puține probleme cu spatele sau cu depresii post partum, decât cele care nu au beneficiat de terapii craniosacrale.

Sentimentul meu este că se poate reduce la 50% din procentul de copii cu disfuncții craniene, dacă se face o evaluare și se tratează sistemul craniosacral în prima lună de viață.

Din punct de vedere subiectiv, persoanele sănătoase care fac terapie craniosacrală susțin că au mai multă energie, sunt mai fericite și împlinite. Sunt rezistente la îmbolnăviri, iar perioadele de boală sunt mai scurte și mai puțin severe decât înainte de a fi făcut terapia craniosacrală.

Capitolul IX

Un  tratament pentru depresie

Terapia CranioSacrală a produs rezultate excelente în ceea ce se numește depresie endogenă. Aceasta este ”depresia fără motiv”.

 

Capitolul XVI

Eliberarea SomatoEmoțională

Eliberarea SomatoEmoțională este un termen pe care l-am ales pentru a descrie un fenomen care începe să apară cu mare regularitate pe măsură ce devenim mai competenți în terapia cranisacrală și eliberarea chisturilor energetice.  Eliberarea SomatoEmoțională implică folosirea poziției corpului și transferul de energie între terapeut și client așa cum se întâmplă cu eliberarea chisturilor energetice și cu memoria țesutului. Diferența stă în abordarea cuprinzătoare și în lipsa aproape totală de direcție din partea terapeutului.

Întorcându-ne la eliberarea SomatoEmoțională am descoperit că atunci când terapeutul oferă alinare și inspiră încredere, pacientul e încurajat la nivel inconștient. Când combinăm atitudinea favorabilă cu energia fizică despre care am vorbit mai devreme, de obicei durează doar câteva minute până când pacientul asumă poziția dorită de corp.

Eliberarea SomatoEmoțională, când este efectiv realizată, poate schimba radical viața persoanelor respective. Le poate da șansa de a privi obiectiv la ceea ce fac ei în viață și cum pot să o schimbe în bine. Trezește amintirea unor experiențe, traume, accidente și tot ceea ce ei au ținut asuns, fără să-și dea seama, de ani de zile. Odată ce aceste experiențe reprimate ajung la suprafață, ele trebuie conștientizate și rezolvate. Dacă rămân reprimate, ele pot produce neplăceri și perosoana nu știe care e cauza și nici motivul pentru aceste manifestări.

 

Capitolul XXVI

Întrebări și răspunsuri

Ultimul capitol al cărții răspunde câtorva întrebări legate de recomandarea terapiei CranioSacrale la femeile însărcinate, sugari și copii. De asemenea sunt inventariate problemele pe care le tratează terapia CranioSacrală în cazul copiilor și adulților.

 

Cartea poate fi cumpărată de aici. 

 

 


 

"Cum să-ţi întăreşti încrederea în tine" de Marie Haddou


Increderea in sine este un atu indispensabil in fata incercarilor si dificultatilor cotidiene", intr-o societate in care inving cei combativi. Ea iti ofera un sentiment de siguranta interioara", indispensabil pentru a reusi", si de a te simti bine.Cunostintele si recomandarile practice din aceasta carte", bazate pe teoriile psihologice cele mai noi", iti ofera urmatoarele posibilitati:
- Sa iti exprimi mai bine ideile si sentimentele si sa actionezi in acord cu ele;
- Sa iti eliberezi mintea de gandurile care iti deformeaza perceperea realitatii si te conduc la esec;
- Sa te eliberezi de emotiile negative", atat de neplacute;
- Sa transmiti sentimentul de incredere in sine si celor apropiati.

Dupa parerea psihanalistei Christiane Olivier, o mama nu isi investeste afectiv fiul sau fiica in acelasi mod. Baiatul este iubit neconditionat pentru ceea ce este, ceea ce are. Diferentierea lui sexuala este suficienta pentru a o multumi pe mama. O fiica invata de timpuriu ca este incompleta si nesatisfacatoare pentru mama ei. Ea nu poate fi iubita pentru ceea ce este. Nu poate fi iubita decat daca se conformeaza dorintei mamei, cu conditia sa fie perfecta, adica ascultatoare, tacuta, curata, cuminte si docila.

In prima parte a cartii, "A te cunoaste" autoarea schiteaza portretul acelora carora le lipseste increderea in ei insisi. Este important sa te intelegi pe tine insuti pentru a te schimba mai usor. 

Traim intr-o inchisoare psihologica pe care ne-am construit-o noi insine sau ne stirbim libertatea de actiune, victime ale credintelor si parerilor noastre, care ne-au conditionat sa reactionam asa cum am facut-o intotdeauna. O asemenea atitudine ne condamna intr-un fel sa locuim intr-o casa pe care n-am vizitat-o in intregime si sa ne fie frica in fata usilor inchise.
Coplesiti de dificultati care ne depasesc, nu avem energia necesara sa ne angajam intr-un proces de schimbare. Refuzand sa facem fata adevarului nostru personal, incercam prin aceasta sa ne sustragem responsabilitatilor , fara a gasi forta de a scapa de problemele noastre.
Important este sa-ti pui intrebari si sa-ti descoperi punctele slabe care, daca nu sunt luate in consideratie, iti strica viata.
Indrazneste sa-ti privesti problemele in fata si vei castiga.

Sentimentul de inferioritate
 Este coloana vertebrala a lipsei de incredere in sine.  Actiunile cele mai banale sunt trecute prin sita pretinsei tale mediocritati: " Iar am uitat sa cumpar paine, ce tampit! N-am mers la mecanic, e clar ca sunt un zero!"

Sentimentul de descurajare
A te judeca negativ inseamna sa consideri orice actiune persoanala ca fiind sortita esecului. Daca ai un proiect plutesti in indoiala: " S-o fac, sa n-o fac, sa ma duc, sa nu ma duc"

Sentimentul de rusine
Iti este rusine si ca iti este ruisne!
Rusinea se transforma repede in vinovatie fata de ceilalti. Iti faci reprosuri: "Nu sunt bun de nimic, nu am vointa!". Te rod remuscarile: "Mi-e greu sa-mi asum responsabilitati, nu se poate conta pe mine". Esti in acelasi timp judecator si acuzat intr-un tribunal, lipsit de un avocat care sa te apere.

Sentimentul de anxietate
Majoritatea situatiilor neprevazute cu care te confrunti au un punct comun: anxietatea pe care ti-o provoaca.  "Sunt dezorientat. N-o sa reusesc niciodata. Sunt depasit". Efectele anxietatii se manifesta la mai multe niveluri, interactionand in permanenta: la nivelul corpului: stare de rau, senzatie de sufocare, voce tremuratoare.. la nivelul comportamentului: dezorganizare.... la nivelul gandurilor: confuzie, dificultatea de a te concentra...

Sentimentul de respingere
Provine din certitudinea ca nimic din tine nu atrage admiratia sau afectiunea si se traduce prin frica de a fi judecat de altii.  Te consideri prea putin vrednic de iubire, esti sigur ca ceilalti gandesc la fel ca tine in aceasta privinta. Orice fleac te raneste.
Judecata altora atarna ca o sabie a lui Damocles deasupra capului tau. Gandesti mereu: "La ce bun sa intru in discutie, din moment ce sunt sigur ca ceilalti ma considera un imbecil". De cele mai multe ori te excluzi singur.

In partea a doua a cartii, "A te schimba", autoarea incearca sa explice cum functionam psihologic.

Fii motivat
Inainte de a aborda procesul de schimbare, trebuie sa te simti motivat, sa stii ce vrei, ce nu vrei si in ce masura vrei asta.

Sa ai vointa de a te schimba
Daca alegi sa ramai asa cum esti, nu vei scapa niciodata de anxietate.

Acorda-ti dreptul la imperfectiune
Evident, asta nu inseamna ca esecurile trebuie cautate cu lumanarea, este chiar mai bine sa incerci sa le ocolesti. Dar daca ele survin, inceteaza sa te mai condamni, realizeaza ca nimeni nu poate realiza totul deodata.
Elibereaza-te de trecut, intereseaza-te de prezent!

Recunoaste-ti calitatile
Cauta aurul din tine, nu zatul!
Accepta-te, nu-ti nega resursele, porneste din nou la lupta: daca ai fost ranit, nu ai murit!

Alege fericirea
Inceteaza sa "personalizezi", sa crezi ca asta ti se intampla numai tie. Trebuie sa-ti doresti sincer sa fii fericit! Individul cel mai fericit este acela care scoate mereu ce are mai bun in el si se foloseste de asta.

Relativizeaza
Priveste evenimentele dintr-un alt unghi. Fii mai lucid cu tine insuti si cu evenimentele. Fa un pas inapoi inainte de a judeca si vei intelege mai bine realitatea. Astfel, vei putea decide si actiona in conditii mai bune.

Fixeaza-ti obiective
Una dintre cele mai bune cai spre increderea in sine consta in a actiona pentru ca lucrurile sa se desfasoare cu succes.
Fara un scop in viata, semeni cu o corabie fara capitan si fara destinatie. Nu poti decat sa esuezi. Fixarea unui scop iti da o ratiune de a trai, iti furnizeaza o directie, iti permite mobilizarea.
Daca iti ordonezi dorintele, te afli pe calea deciziilor si a realizarii.

Exprima-ti pozitiv obiectivele
Sa-ti formulezi pozitiv gandurile inseamna sa crezi deja in propriile posibilitati.

Sa ai obiective realiste
Alege-ti scopuri care sa nu fie in contradictie cu morala ta, cu valorile si cu modul tau de a trai si de a gandi.

Sa ai obiective clare
Fii clar cu ceilalti dar si cu tine insuti!

Sa ai obiective precise
Risti sa te imprastii daca iti propui un prea mare numar de scopuri. Trebuie sa ai teluri precise, mai usor de atins, ceea ce sporeste eficacitatea.

Devino afirmativ!

Elibereaza-ti spiritul!

Metode:
  • Autoobservarea
  • Modificarea gandurilor automate
Gandurile tale automate dezvaluie mecanisme de deformare a realitatii.
Ia un caiet si noteaza : ganduri pozitive si rezultate
  • Vizualizarea
O mare parte din probleme provin din imaginea pe care ne-o facem despre anumite situatii sau despre cei apropiati.

Elibereaza-ti corpul!
Relaxarea favorizeaza impacarea cu propriul corp.

Elibereaza-te de ceilalti!
Relatia cu ceilalti reflecta relatia pe care o intretii cu tine insuti. Daca n-ai incredere in tine si te simti inferior, esti sigur ca si ceilalti gandesc la fel.

A treia parte a cartii, "Sa intelegi si sa educi", propune cateva sfaturi care sa te ajute sa le dai incredere in ei insisi copiilor tai, dar si parintilor tai.

Increderea in sine se dezvolta inca din primele zile de viata si se construieste progresiv in timpul copilariei si al adolescentei.

Marile principii ale increderii ( parinti - copii ) 

 1. Iubeste-l
Sa te simti iubit este una dintre conditiile  care permit dezvoltarea unei bune soliditati interioare.
2. Lasa-l sa te iubeasca
Sa fii amabil, sa faci gesturi de dragoste fata de parintii tai fara a fi respins este de asemenea o garantie a increderii in sine, in propriile capacitati de a da in schimb si nu numai de a primi.
3. Indruma-l si dirijeaza-l
Un comportament educativ orientat pozitiv trebuie sa enunte Legea si sa includa interdictii.
4. Incurajeaza-l
Vorbeste-i despre ceea ce il priveste, despre ce i se intampla lui, nu-i fa confidente care sa-l sufoce.
Educatia il ajuta pe copil sa acumuleze experiente, il sustine in eforturi si in dificultati. Este o forma de recunoastere a valorii si a posibilitatilor lui de dezvoltare. Pozitiveaza-i actiunile. Inmulteste cuvintele care il incita sa se angajeze si sa actioneze. "Esti pregatit sa o faci singur. Stiu ca poti s-o faci. Poti sa mai incerci o data. Am incredere in tine." Nu-i remarca doar esecurile.  Incurajeaza-l sa se aprecieze si din punct de vedere fizic, nu-i spune: " esti prea gras, prea slab...". Copiii sunt foarte sensibili la mesajele negative despre corpul lor si dezvolta deseori complexe care le strica viata.  
5. Lasa-i o marja de libertate
Evita sa-ti proiectezi visele asupra lui, astfel va crede ca nu-l poti accepta asa cum este. Pentru a fi iubit, se va mula dupa aceste pretentii mai mult sau mai putin implicite. Nu vorbi, nu gandi in locul lui. Tine cont de dorintele si de refuzurile lui.
6. Responsabilizeaza-l
Lasa-i posibilitatea actiunilor si explorarilor personale, starneste-l sa devina autonom si sa se organizeze. Lasa-l sa-si asume consecintele actelor lui. Lasa-l sa-si asume esecurile.
7. Asculta-l
Nu astepta sa-i mearga rau ca sa te ocupi de el. Daca intervii, exprima-te cu delicatete si cu tact.  Nu-ti impune solutiile.
8. Vorbeste-i
Cuvantul este esential, umanizeaza. Spune-i adevarul, mai ales cu privire la nasterea lui- de exemplu daca e adoptat-, nu-i ascunde boala sau moartea unei rude apropiate, astfel se va simti exclus si tradat, isi va pierde increderea in tine si in el.

Principii ale increderii ( copii- parinti)


1. Sa pastram legaturile de afectiune cu ei.
2. Sa le evaluam gradul de autonomie, la nevoie intreband medicul de familie si anturajul ce parere au.
3. Nu-i supraproteja. Daca se pot imbraca singuri, pot veni singuri la masa, pot citi.... indeamna-i sa continue aceste activitati.
4. Stimuleaza-i in functie de posibilitatile lor.  Daca le e greu sa mearga, nu le propune sa strabata pe jos o padure, in schimb incurajeaza-i sa faca regulat inconjurul blocului.
5. Sa stim sa recunoastem ceea ce se numeste " depresie de dezinvestire", de care sufera majoritatea persoanelor in varsta.  Ei dau impresia ca se retrag si dezinvestesc lumea exterioara. Se cantoneaza treptat in cartierul lor, in casa lor...
6. Interneaza-i intr-un azil de batrani. Plasarea intr-o astfel de institutie este o problema dureroasa care starneste vinovatie si remuscari. Fara a deveni sclav, viziteaza-i, telefoneaza-le regulat, du-i la plimbare, ia-i cu tine in vacante...
7. Sa-i mentinem cat mai mult timp posibil pe parintii nostri in cadrul lor de viata. Rolul "seniorilor" este important, mai ales in materie de sfaturi, de experineta impartasita, de transmitere a valorilor...


Concluzie:
"Un om care nu se increde in el insusi nu se increde niciodata cu adevarat in cineva."- Cardinalul de Retz



Desenele copilului tau- Interpretari psihologice de Evi Crotti






Desenul reprezinta pentru copii o modalitate spontana de exprimare folosind un limbaj propriu, in care important nu este cuvantul, ci forma si culoarea. Daca stiu sa le descifreze desenele, parintii pot patrunde in universul interior al copiilor lor, le pot intui caracterul si temperamentul, le pot ghici dorintele neexprimate si spaimele ascunse.
"Desenele copilului tau" ofera nenumarate exemple de desene facute de copii de varsta prescolara si scolara, insotite de explicatii psihologice amanuntite, enuntate simplu, pe intelesul tuturor. Cartea contine si un set de pagini albe, pe care copilul vostru le va putea umple cu propriile desene, precum si patru teste proiective, utile pentru a intelege aspectele cele mai ascunse ale personalitatii infantile: testul figurii umane, testul arborelui, testul casei si testul familiei.
Evi Crotti, psihopedagog si jurnalist, a fondat si conduce la Milano o scoala de grafologie. A publicat multe carti despre psihologia infantila si nu numai: Mio figlio è (quasi) un adolescente, Colori, Bambini e paure, Come interpretare gli scarabocchi.

http://www.buybooks.ro/desenele-copilului-tau-interpret.html