În 2006, la Editura
Fundației Pro a apărut cartea ”Un clovn pentru eternitate” semnată de Valentin
Teodosiu... actorul Valentin Teodosiu, vocea Protv de 18 ani.
Cartea are un cuvânt
înainte semnat de Eugen Rotaru, este ilustrată de Horațiu Mălăele și este
dedicată… ”fetelor mele și mamelor lor”.
”Un clovn pentru
eternitate” este o confesiune, un jurnal care pe lângă amintiri din copilărie,
armată și studenție cuprinde un capitol intitulat ”Povești cu... și despre
actori”, în care actori, regizori, dramaturgi, directori de teatru sunt
zugrăviţi în ipostaze haioase.
Pe Valentin Teodosiu
l-am văzut pentru prima oară jucând teatru pe scena de la Comedie. Mi-a plăcut
enorm. Mai apoi am aflat de această carte și am ținut neapărat să fac rost de
ea. Săptămâna trecută am cumpărat-o de la casa de bilete a Teatrului de
Comedie. Vă recomand din suflet să mergeți la Comedie, să-l vedeți jucând și
să-i cumpărați cartea, care costă doar 15 lei. Nu veți regreta!
„Nici măcar când m-am născut n-am avut de ales. A trebuit să
mă nasc după ce a murit I.V.Stalin şi pe deasupra în Cotroceni. Să-mi mai iasă
şi vorbe.M-am născut Fecioară, mi se pare normal. Aveam totuşi dreptul să-mi
aleg măcar ţara , în care aveam să-mi petrec
restul zilelor. Cât despre părinţi, nu mai încape vorbă.”
”Mă duc acasă, le
spun alor mei că am luat prima probă, evident că nu m-au crezut. Nici nu-i
interesa. Taică-meu, într-a unsprezecea m-a trimis să muncesc la împins vagoane
(fără mișto) cu lut pentru cărămidă. Iar într-a zecea vopseam acoperișuri. Deși
putea foarte simplu să mă angajeze la el la serviciu. N-a fost rea experiența.
Am lucrat zilier și la Metaloglobus (la împachetat jucării). Probabil ca să
apreciez banul pe care nu aveam să-l câștig niciodată. Că la bani n-am avut
noroc.”
”Hai Liberare! Mă
duc la Vânju Mare, la 13 km de poligonul de tragere, drum lung, cale bătută,
undeva lângă Plenița. Două săptămâni le-au trebuit ălora să mă-mbrace (încet se
mai mișcau). O lună umblam în papuci, de parcă eram internat. Ras în cap,
puteam liniștit să-l joc pe Frankestein.”
”În 1978 aveam să
fac primul rol principal în Ion- Blestemul Pământului, Blestemul iubirii, în
regia lui Mircea Mureșan. Superb film. Superb rol. Mi-a ieșit. Peste cinci ani
aveam să fiu chemat la Buftea, de-am rămas trăsnit. Am luat-o pe drumul spre mare,
nu mai știam pe unde o fi Buftea, capitala filmului românesc. Bine, așa am mai
jucat eu în cei cinci ani (că de atunci o fi apărut întrebarea: ”ce-ai făcut în
ultimii cinci ani?”) table, șah, remy, licitații, poker, roluri mai mici sau
puțin mai mici și pe la alte case mai mari. Casele de filme 1,2,3,4,5.”
”Eram student. În
troleibuzul 92 m-a prins fără bilet. Controlorul mă duce la capăt, exact unde
stăteam eu, îmi ia buletinul de identitate, îmi cere legitimația și mă
întreabă:
-
Unde
sunteți student?
-
La
teatru- răspund eu.
-
La
care teatru?
-
La
Ion Creangă, îi zic și plec spre casă să aștept cuminte amenda.”
”George
Constantin juca un personaj pe care-l chema Alexandr Pavlovici. În spectacol
mai era un personaj Pavel Alexandrovici. La un moment dat trebuia să spună:
– Eu Alexandr
Pavlovici, nu sunt de acord să…
Și uită cum îl
cheamă.
Posibil, nu?
Vine ușor spre
sufleur și-l întreabă discret printre dinți:
– Cum mă cheamă
pe mine?
Sufleurul,
siderat, îi răspunde:
– George
Constantin, maestre!”
”Cât de minunată
este meseria de actor și cât de vremelnic ucigătoare este! Toți actorii
(români) nu trăiesc mult. Ard ca o flacără și se sting tot atât de repede. Mari
satisfacții nu-ți aduce meseria de actor. Te chinuie permanent, te solicită în
gradul cel mai mare și te ucide câte puțin. Ai, n-ai treabă, la ora fixată
trebuie să intri în groapa cu lei (sau cutia cu maimuțe) și să fii bun. Cât se
poate de bun. Aici nu merge cu jumătăți de măsură. Publicul nemilos a venit să
te vadă în plenitudinea forțelor tale creatoare. Nu îl interesează că nu te
simți bine, că n-ai chef, că nu ești în formă, că ești supărat, că ai viața ta
nenorocită, că-ți moare mama, că-ți moare tata, că nu ești mulțumit niciodată
de ceea ce faci! Dar el știe că tu, actorul, ești fericit când te sui pe scenă
și-ți trăiești rolul, uneori până la incandescență (de-ți sar siguranțele).”
”Ferească
Dumnezeu să uiți vreo replică. În secunda aia îmbătrânești cu cinci ani.
Instantaneu. Se spune că marii actori sunt înspăimântați de ziua (nu de apoi)
în care nu mai știu textul. Asemenea coșmaruri ne urmăresc toată viața...”
Valentin Teodosiu (n. 17 septembrie 1953) este actor român de
teatru ,film și televiziune. A absolvit în 1978 Institutul de Artă Teatrală și
Cinematografică (IATC), la clasa profesorilor Petre Vasilescu și Cornel Vendel.
În prezent îl puteți vedea pe scena Teatrului de Comedie.
Roluri în Teatrul de Comedie: Fenol - Tara lui Abuliu de Dumitru
Solomon, regia Horaţiu Mălăele, 2002; Sir Toby Belch, unchiul Oliviei - A
douăsprezecea noapte de William Shakespeare, regia Gelu Colceag, 2003; Claudiu
- Poker de Adrian Lustig, regia Alexandru Tocilescu, 2004; Domnul cu bastonul -
Ce formidabila harababura! de Eugene Ionesco, regia Gelu Colceag, 2005; Artemii
Filipovici Zemlianica, administratorul spitalului - Revizorul de N. V. Gogol,
regia Horaţiu Mălăele, 2006; Raul Dragobete, actor - Clinica, de Adrian Lustig,
regia Aurel Palade, 2008; Boris Semionovici Gus-Remontnîi - Casa Zoikăi de
Mihail Bulgakov, regia Alexandru Tocilescu, 2009; Zaharia Trahanache - O
scrisoare pierdută de I.L. Caragiale, regia Alexandru Dabija, 2011.
Teatru Nottara: Peer Gynt- Peer Gynt de Henric Ibsen, regia
Valeriu Paraschiv, 1977; Domnul Toth - Familia Toth de O. Istvan, regia Valeriu
Paraschiv, 1978; Hoţul – Timon din Atena
de William Shakespeare, regia Dinu Cernescu, 1978; Soldatul roman –
Coriolan de William Shakespeare, regia
Dinu Cernescu, 1979; Tânărul - Noi, subsemnaţii de A. Ghelman, regia Dan Micu,
1980; Svidrigailov - Karamazovii după F.M. Dostoievski, regia Dan Micu, 1981; Nemeş
- O sărbătoare princiară de Teodor Mazilu, regia Horaţiu Mălăele, 1982; Alexandru
Lăpuşneanu – Lăpuşneanu după Costache Negruzzi, regia Dan Micu, 1982; Egor -
Copiii soarelui de Maxim Gorki, regia Anca Ovanez Doroşenko, 1982; Petru -
Aceşti îngeri trişti de D.R. Popescu, regia Mircea Cornişteanu, 1983; Generalul
roman - Negru şi Roşu de Horia Lovinescu, regia Dan Micu, 1983; Piotr - Pădurea
de Ostrovski, regia Costin Marinescu, 1984; Aviatorul -; Citadela sfărmată de
H. Lovinescu, regia Mihai Berechet, 1984; Pastorul Williams - Cum vă place de
William Shakespeare, regia Dan Micu,1984; Argante - Scapino de Moliere, regia
Alexandru Dabija, 1985; Cernenko – Ultimul bal de Ion Brad şi Dan Micu , regia
Dan Micu, 1986; Norbert - Floare de cactus de Barillet şi Gredy, regia Mircea
Cornişteanu, 1986; Muzicantul - Burghezul gentilom de Moliere, regia Alexandru
Dabija, 1989; Maiorul - Sinucigaşul de Nicolai Erdman, regia Cornel Mihalache, 1990; Patronul
hoţilor - Păguboşii un musical după M. R. Paraschivescu, regia Gelu Colceag,
1990; Doctorul – Regele moare de Eugen Ionescu, regia Dominic Dembinski, 1991; Feraillon
- Puricele de G. Feydeau, regia Horaţiu Mălăele, 1993; Moşul, tatăl, Stalin,
Unchiul – Arşiţa şi viscolul de Mihai Ispirescu, regia Dominic Dembinski, 1993;
Doolittle - Misterele Londrei după G.B. Shaw, regia Dominic Dembinski, 1995; Poliţistul
– Un regat pentru un asasin de Peter Karvas , regia Tudor Mărăscu, 1996; Şeriful
- Omul care aduce ploaie de R. Nesh, regia Tudor Mărăscu, 1996; Pozzo -
Aşteptându-l pe Godot de S. Beckett, regia Dominic Dembinski, 1996; Martin
- Unde-i revolverul? de G. Gábor, regia
Mircea Cornişteanu , 1998; Ivan Pavlovici
Iaicinţa - Căsătoria de Gogol, regia Gavriil Pinte, 1998; Generalul Du Anjia -
Orfanul Zhao de Ji JunXiang, regia Alexandru Dabija, 1999; Vornicul Carabăţ -
Viforul de B. Şt. Delavrancea, regia Alexandru Darie, 1999; Doctorul Balanzoni
- Doi gemeni veneţieni de Carlo Goldoni, regia Vlad Mugur, 1999; Peter - Cu
capu’ de nicovală după Fierarii de Milos Nikolic, regia Horaţiu Mălăele, 2000.
Teatrul Anton Pann Râmnicu Vâlcea: Svejk - Svejk în spatele frontului după
J. Hasek, regia Dan Micu, 1998
Teatru TV: Ing Serafim – Este vinovată Corina?, regia Eugen
Todoran; Ion – Deşteapta pământului, regia Cornel Popa; Poliţistul – Celula
poetului dispărut, regia Silviu Jicman;
Maioirul Hesse –
Zorii zilei, regia Nae Cosmescu; Simion – Patima de sub ulmi
Williams – Cum vă
place, regia Olimpia Argir; Servitorul – Neînţelegerea, regia Dinu Cernescu; Măcelarul
- Tandreţea lăcustelor, regia Dan Necşulea; Şi în zeci de emisiuni de
divertisment şi peste 500 de piese la teatrul radiofonic.
FILME (selecţie): Şeful cascadorilor – Cuibul salamandrelor, regia
Mircea Drăgan, 1976; Scriitorul Abrudeanu – Aurel Vlaicu, regia Mircea Drăgan,
1977; Ziaristul francez – Războiul de independenţă, regia Sergiu Nicolaescu,
1977; Gheorghe Buluc – Ion – blestemul pământului. Blestemul iubirii, regia
Mircea Mureşan, 1979; Ing. Serafim – Şantaj, regia Geo Saizescu, 1980; Popa
Sapca – La răscrucea marilor furtuni, regia Mircea Moldovan, 1980; Primarul –
Semnul şarpelui, regia Mircea Veroiu, 1981; Onea Batoaca – Plecarea vlasinilor,
regia Mircea Drăgan, 1982; Soldatul – Lisca, regia Ioan Carmazan, 1983; Uriaşul
Costică – Imposibila iubire, regia Constantin Vaeni, 1983; Avocatul – Acasă,
regia Constantin Vaeni, 1984; Soţul – Secretul lui Nemesis, regia Geo Saizescu,
1986; Temnicerul – Francois Villon, regia Sergiu Nicolaescu, 1987; Nicolae
Iorga – Drumeţ în calea lupilor, regia Constantin Vaeni, 1988; Poliţistul –
Patul conjugal, regia Mircea Daneliuc, 1992; Actorul – E pericoloso sporgersi,
regia Nae Caranfil, 1992; Gorun – Priveşte înainte cu mânie, regia Nicolae
Mărgineanu, 1992; Vasile – Această lehamite, regia Mircea Daneliuc, 1993; Maiorul
Drăgan – Nobody’s children, regia David Withley, 1993; Şeful şecţiei – Secţia,
regia Peter Gothar, 1994; Nelu – Asfalt tango, regia Nae Caranfil, 1997; Serg.
Dumitru Ailenei – Triunghiul morţii, regia Sergiu Nicolaescu, 1999; Secretarul
primăriei – Gadjo Dilo, regia Tony Gatlif, 1998; Mafiotul şi Parlamentarul
(gemeni) – Entre chiens et loups, regia
Alexandr Arkady, 2002 (Franţa); Butoi – Dulcea saună a morţii, regia Andrei
Blaier, 2003; Detectivul român – Method, regia Duncan Roy, 2004, SUA; Vasile
Gardescu – Orient Expres, regia Sergiu Nicolaescu, 2004; (personaj principal) –
Sistemul nervos, regia Mircea Danieliuc, 2005; Nea Cioacă – 15, regia Sergiu
Nicolaescu, 2005; Răspopitul – Păcală se întoarce, regia Geo Saizescu, 2006; Dragos
Ionescu - Made in Romania, regia Guy J Louthan, 2008; Grigore Aschie - Nunta
mută, regia Horaţiu Mălăele, 2008; Stan - Dincolo de America, regia Marius
Barna, 2008; Poliţistul – Umilinţă, regia Cătălin Apostol, 2008; Leonid
Vinitchenko - Concertul, regia Radu Mihăileanu, 2009; Vandame - Ho Ho HO, regia
Jesus del Cerro, 2009; Dragoş Ionescu - Made in Romania, regia Guy J. Louthan,
2010; Claudiu - Poker,
regia Sergiu Nicolaescu, 2010 ( www.comedie.ro)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu