”Gânduri fără gânditor. Psihoterapie dintr-o perspectivă buddhistă”, de Mark Epstein

La Editura Herald, în Colecția Alter Ego, a apărut cartea ”Gânduri fără gânditor. Psihoterapie dintr-o perspectivă buddhistă”, de Mark Epstein. Traducător: Iustina Cojocaru.

În urmă cu un deceniu, această carte care deschidea calea spre noi orizonturi a lansat o uriaşă provocare pentru interesul manifestat faţă de modul în care spiritualitatea orientală poate să întărească bazele psihologiei occidentale. Începând de atunci, lumea buddhismului şi cea a psihoterapiei au înaintat laolaltă construind o nouă înţelegere revoluţionară a ceea ce reprezintă o viaţă emoţională sănătoasă. În introducerea sa introspectivă la cea de-a zecea ediţie aniversară, Mark Epstein dă glas reflecţiilor sale despre această revoluţie şi analizează modul în care este posibil ca ea să evolueze în viitor.

”Cuvânt înainte de Sanctitatea sa Dalai Lama

Scopul vieţii este să fim fericiţi. Ca practicant buddhist, am ajuns la concluzia că propria atitudine mentală reprezintă cel mai influent factor în drumul către atingerea acestui scop. Pentru a schimba condiţiile din afara propriei noastre fiinţe, indiferent că este vorba despre mediul înconjurător sau relaţiile noastre cu ceilalţi, trebuie mai întâi să facem schimbări în lumea din interiorul nostru. Pacea interioară este adevărata cheie. Odată ce am dobândit această stare de spirit, vom putea face faţă oricăror obstacole ale vieţii cu calm şi înţelepciune, în timp ce ne păstrăm propria noastră fericire interioară. Învăţăturile buddhiste care ne vorbesc despre iubire, bunăvoinţă iubitoare şi toleranţă, comportamentul care promovează nonviolenţa şi teoria care susţine că toate lucrurile sunt relative, precum şi o diversitate de tehnici pentru liniştirea minţii sunt surse ce izvorăsc din această pace interioară. De curând, sprijinindu-se pe un bogat bagaj de cunoştinţe furnizate de ştiinţă şi medicină, psihoterapeuţii au început să analizeze posibilităţile de folosire a tehnicilor buddhiste într-un context terapeutic. Am sentimentul că acest demers este în deplină concordanţă cu scopul de a depăşi suferinţa şi de a îmbunătăţi starea de bine a tuturor fiinţelor vii. Experienţa trăită prin practicarea meditaţiei buddhiste le-a oferit practicanţilor ei o înţelegere profundă a modurilor în care funcţionează mintea umană şi a naturii ei specifice, o ştiinţă a universului nostru interior menită să întregească înţelegerea noastră referitoare la lumea fizică. Prin sine însăşi, nici o dezvoltare tehnologică nu poate să conducă la câştigarea fericirii de durată. Ceea ce va lipsi aproape întotdeauna este o dezvoltare a lumii interioare a fiinţei umane, care să îi corespundă. Acesta este locul în care există din ce în ce mai multe dovezi că enunţurile buddhiste şi descoperirile lumii moderne deţin potenţialul de a fi valoroase unele pentru celelalte.

Urmăresc cu mare încredere felul în care evoluează aceste abordări. Îl felicit pe Mark Epstein pentru finalizarea acestei cărţi, rodul a douăzeci de ani de experienţă dobândită atât în practicarea psihoterapiei occidentale, cât şi a meditaţiei buddhiste. Volumul Gânduri fără un gânditor va oferi nu doar o seamă de insight-uri utile pentru terapeuţi, dar totodată va stimula în continuare interesul pentru studiu şi cooperare între terapeuţi şi cei care urmează calea meditativă. - Decembrie 1994”

”Mitul grecesc originar al lui Narcis își trage seva lui fecundă exact din această incertitudine esențială legată de realitatea sinelui. Îndrăgostit de propria lui imagine, incapabil să se desprindă de propria reflexie din luciul de apă în care se privea, Narcis a murit de epuizare rămânând în aceeași stare de fascinantă lâncezeală. Forța imaginii sale era atât de puternică, încât Narcis s-a lăsat pradă în voia ei. El continua să fie fascinat de rotunjimea perfecțiunii imaginii sale, care îi alina suferința pricinuită de senzația de irealitate și îi dădea în schimb ceva ( în mod aparent) durabil de care să se agațe. Nu numai că aceasta era o reflectare iluzorie, fără îndoială, dar Narcis a pierit din pricina atașamentului său față de această imagine a perfecțiunii. Gândiți-vă cu luare aminte la perspectiva budhistă asupra acestei imagini de sine plină de fascinație, așa cum este formulată de Buddha în această primă învățătură:

Orice îngrijorare cu privire la sine este zadarnică; ego-ul este asemenea unui miraj și toate necazurile care îl ating vor dispărea. Ele se vor nărui ca un coșmar atunci când cel ce l-a visat se trezește.

Cel care s-a trezit s-a eliberat de frică; el a devenit un Buddha; el înțelege zădărnicia tuturor preocupărilor sale, ambițiilor sale și, totodată, a suferințelor sale.

Se întâmplă atât de firesc ca omul, când merge să se îmbăieze, să calce pe o bucată de frânghie udă și să își închipuie că ea este un șarpe. Groaza va pune stăpânire pe el și se va scutura din toți rărunchii de teamă, anticipând în propria lui minte toate grozăviile ce le-ar provoca mușcătura veninoasă a șarpelui. Ce ușurare va cunoaște acest om când va vedea că frânghia nu este un șarpe. Cauza fricii lui se află în greșeala lui, în ignoranța lui, în iluzia lui. Dacă adevărata natură a frânghiei este înțeleasă, liniștea se va instala din nou în mintea lui; se va simți eliberat; va fi bucuros și fericit.

Aceasta este starea de spirit a celui care a înțeles că nu există niciun sine, iar cauza tuturor necazurilor, grijilor și amăgirilor este un miraj, o umbră, un vis.”