”Salonul de masaj” de Cornel George Popa

Cartea ”Salonul de masaj”, de Cornel George Popa, a apărut la Editura Allfa, în colecția Strada Ficțunii- Lista lui Alex Ștefănescu.

„Salonul de masaj (erotic) aflat în centrul atenției lui Cornel George Popa este un paradis artificial și, în același timp, un loc de pierzanie, comparabil cu acela descris de Mircea Eliade în nuvela La Țigănci. Faptele sunt povestite la persoana întâi, într-un stil patetic-repetitiv, de lamentație deznădăjduită, chiar de proprietara salonului, acuzată pe nedrept de uciderea a patru bărbați și condamnată la douăzeci de ani de închisoare. Ce se va întâmpla cu această femeie – care are și o fetiță de aproape patru ani, Miruna Silvestri Mircescu, destinatara din viitor a spovedaniei – veți afla, stimați cititori, pe cont propriu, întrucât, sunt convins (bazându-mă pe propria mea experiență) nu veți lăsa cartea din mână până la parcurgerea ultimei pagini.“ (Alex. Ștefănescu).

Daria Silvestri Mircescu, femeie de afaceri, a fost patroana unui salon de masaj. Acuzată de uciderea a patru bărbaţi, toţi foşti clienţi ai salonului, femeia e condamnată la douăzeci de ani de închisoare. Daria se teme că pentru fiica ei o să fie o necunoscută oarecare. Aşa că, începe să scrie… Salonul de masaj.

”Libertatea scrisului e nemărginită. Scrii și parcă te adresezi nu unei persoane, ci unei mulțimi. Parcă ești undeva sus, la un pupitru gigantic, de unde te poate vedea toată lumea. Parcă ești deasupra tuturor. Chiar și a ta, fiindcă scrii despre tine. Și n-o poți face frontal, sau de la nivelul solului, ci de pe o poziție mult mai înaltă, care să-ți permită să te integrezi și pe tine, ca personaj, printre celelalte.  Când scrii, plutești. O nouă perspectivă ți se deschide; atât pentru tine ca povestitor, cât și ca om. Te descoperi și descoperi altfel lumea...”

Tot ceea ce este scris în paginile romanului, ”Salonul de masaj”, aparţine Dariei Silvestri Mircescu. Este un fel de testament, un caiet cu sfaturi de viaţă pentru fiica ei, adevărul celor întâmplate şi povestea ei începând din copilărie. O femeie este condamnată la 20 de ani închisoare fără să fie prea mult ascultată, fără să i se ia în considerare cuvintele.

Povestea Dariei Silvestri Mircescu m-a impresionat. Am empatizat cu ea. M-am simțit revoltată, tristă, bucuroasă. Am trecut prin toate stările… La începutul cărții, Daria Silvestri Mircescu spune că “nu toate cărțile te transformă, ci doar cărțile foarte bune, cărțile excepționale, cărțile din care ai impresia că ai învățat ceva și că te-ai contopit cu ele- într-atât de intim și de personal ți s-au transmis”. Sunt de acord cu ea.

“Ce se ştie sigur e că acei bărbaţi ucişi, toţi oameni de aproximativ 50 de ani, singuri ori divorţaţi, făceau parte dintr-o organizaţie secretă numită “Ordinul lui Ramirez” după numele fondatorului bolivian, Ramirez Diaz Omortes, celebrul revoluţionar bolivian de origine hispanică.”

Daria Silvestri Mircescu a murit pe data de 22 decembrie 2011, la vârsta de 39 de ani după ce a trecut printr-o suferinţă cumplită atât din cauza bolii cât şi a nedreptăţii care i s-a făcut. În ultima ei pagină găsim următoarele cuvinte:

“În caietul acesta e viaţa mea…..şi moartea mea. Viaţa-aşa cum a fost, şi moartea-aşa cum e acum, când chiar e. Nu credeam că voi scrie în el, dar s-a întâmplat ceva care mă absolvă de orice vină şi care-mi dă dreptate.

A mai avut loc o crimă.

Exact ca şi celelalte. Avocata m-a sunat, foarte fericită, să-mi spună că s-a redeschis cazul.

M-aş bucură dacă n-ar fi prea târziu.

Din păcate, e prea târziu, pentru mine, să mă bucur. Mă bucur, însă, pentru tine, Miruna, fiindcă vei avea un viitor drept şi curat. Un viitor neumbrit.

Sunt prea obosită şi prea bolnavă pentru a mai continua.

Îmi pare rău că s-a întâmplat aşa.

Data viitoare, când mă voi naşte din nou, voi fi mai atentă.

Însă mor împăcată şi limpede.

Destinul e unul singur şi nu se împarte la nimic.

Să fii fericită, mamă! Să fii fericită mai mult decât am fost eu. Iar eu, ai văzut, am fost fericită. Şi sunt pentru că te am.

O fiică trebuie să-şi întreacă mama în aşteptări şi speranţe.

Eu te voi veghea întotdeauna şi te voi iubi mereu.

Mama”

Nu vreau să vă povestesc mai mult, vreau să citiți această carte, această poveste impresionantă a Dariei Silvestri Mircescu. 

Cornel George Popa este prozator, dramaturg şi regizor. Absolvent al Facultăţii de Construcţii (Iaşi, 1986) şi al Academiei de Teatru şi Film, secţia Regie film (Bucureşti, 1997), a lucrat peste zece ani în presa scrisă (1986-1997), apoi în televiziune, teatru şi publicitate. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România (1997). „Viaţa mea sexuală” reprezintă debutul său cinematografic. Textul său cu acelaşi titlu a obţinut Premiul UNITER 2004 pentru cea mai bună piesă românească a anului.

În exclusivitate pentru AgenţiadeCarte.ro, am purtat un dialog cu Cornel George Popa despre “Salonul de masaj”. Puteți citi interviul accesând: Interviu Cornel George Popa (agențiadecarte.ro)